jeudi 30 décembre 2010

optimism.



2010 a fost un an rau...un an cu putine bucurii si mai multe motive de tristete... un an al bolii.
de aceea, pentru anul care vine imi doresc un singur lucru: sanatate pentru toti cei dragi mie, pentru familia mea si pentru mine.
sanatatea chiar e cel mai important lucru pe care ni-l putem dori, pentru ca nu poti face absolut nimic daca te roade in fiecare zi o boala cumplita...
pe plan profesional, nu-mi doresc nimic special, sunt multumita de cum evolueaza lucrurile, si sper sa fie la fel de bine si in 2011.
iar pe plan sentimental, tot asa gandesc: imi doresc sa fie la fel de bine ca pana acum. poate doar in privinta mea ar trebui sa se schimbe cateva lucruri: sa fiu mai putin cicalitoare, mai toleranta, sa am mai multa rabdare. si sa daruiesc la fel de multa dragoste ca pana acum, fara sa regret nimic.

va doresc tuturor un an nou mai bun, cu ganduri mai optimiste si cu multa, multa sanatate!





jeudi 2 décembre 2010

Christmas lights.




A group of candles on me are flickering
Oh they flicker and they flow
And I am up here holding on to all those chandeliers of hope
And like some drunken in this city
I am go singing out of tune
Singing how I always loved you darling
And how I always will

But when your still waiting for the snowfall
Doesn’t really feel like Christmas at all
Still waiting for the snow to fall
It doesn’t really feel like Christmas at all


Those Christmas Lights
Light up the street
Down where the sea and city meet
May all your troubles soon be gone
Ohh Christmas Lights keep shining on...


**

foarte faina melodia noua de la coldplay... si videoclipul e de poveste!
mai lipseste doar sa ninga si-n Bucuresti ca sa intru in atmosfera de sarbatoare a lunii mele preferate din an. :)

mercredi 1 décembre 2010

scrisorica pentru Romania.



Draga Romania,

In primul rand: "La multi ani!", ca-ti scriu de ziua ta. Vreau sa-ti multumesc pentru lucrurile faine pe care ni le daruiesti, dar sa iti spun si ca ma enervezi rau de tot, de multe ori... Dar nu tu, neaparat, ci bipezii care te conduc si locuiesc pe teritoriul tau, respirandu-ti aerul.
Cu toate astea, nu cred c-am spus vreodata ca mi-e rusine ca-s romanca sau ca mi-e rusine de cum arata tara mea. Sunt sigura ca sunt altele si mai rele, iar tu ai fost doar o nefericita a sortii (deh, turcii astia, au stat cam mult pe-aici).
Romania, iti multumesc pentru poetii tai, pentru poeziile tale, pentru actorii si filmele tale, pentru muzica minunata, pentru toate geniile din fizica/informatica/matematica, pe care ni le fura americanii sau francezii, pentru mancarea buna, pentru orasele tale mici si cochete, pentru peisajele minunate pe care le-am descoperit sau pe care-mi doresc sa le admir... Pentru ca sunt o multime, chiar daca nu prea avem drumuri ca s-ajungem la ele (da' mergem pe jos, nu-i bai).
Nu are rost sa-mi exprim frustrarile in legatura cu neajunsurile tale (ca sunt si din-astea muuulte), pentru ca e ziua ta, totusi, si imi doresc tot ce-i mai bine pentru tine si, implicit, pentru noi, copiii tai... Si sa stii ca eu nu vreau sa plec in alta tara; mi-am cam pierdut puterea argumentelor pro pentru a ramane aici, dar ma incurajez singura... Pentru ca aici e totul: familie, prieteni, oameni frumosi si amintiri. Enorm de multe amintiri. In, cu si despre Romania.
Inca o data, La multi ani frumosi si prosperi!!!

Cu drag,

Ioana (m-ai adoptat acum 20 de ani).

P.S: Am uitat sa-ti spun si ca azi, de ziua ta, eu n-am mancat fasole si carnati impartite de nu stiu care primarie de sector, ci am calatorit... tot prin Romania, cu Caile Ferate Romane. :)

lundi 22 novembre 2010

o medalie de onoare.












in sfarsit un film romanesc care trateaza un subiect ascuns parca in colturile istoriei si societatii noastre... pentru ca asta-i adevarul: cine se mai gandeste astazi la veteranii de razboi? sunt si ei niste pensionari, ca multi alti batrani, anonimi in multime.
"Medalia de onoare" este un film care mie mi-a adus aminte de bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, si el veteran, care a prins pe viu ambele razboaie mondiale. pentru ca filmul asta nu e o poveste al unui individ, Ion I. Ion, de pe Bulevardul Biruintei, ci este o poveste al multor batrani, poate chiar bunici de-ai nostri, carora le aratam recunostinta cand e prea tarziu...
mi s-a parut un film extrem de sincer, cu o poveste care curge frumos, nici prea melodramatic, nici prea superficial. a fost exact asa cum trebuie sa fie o poveste cu si despre batrani speciali. cred ca domnul regizor a vrut sa ne insufle un sentiment de vinovatie, ca si popor, ca si tineri care vindem istoria si experientele celor intelepti pe lucruri materiale. eu una m-am simtit vinovata de faptul ca poporul asta roman uita repede, e nerecunoscator si sfidator fata de valori, fata de istorie...
o replica taioasa din film mi-a ramas in minte, cea a functionarei acre de la ministerul apararii: "dom'le, n-auzi sa-mi aduci medalia inapoi, ca o am pe inventar si tre' s-o dau altcuiva?"
pana si ONOAREA, concretizata intr-o bucata mica de metal, e trecuta de statul roman pe inventar. pana si acest gest minuscul de recunostinta fata de eroii razboiului are in spate cifre, calcule, bucati, adica lucruri materiale, echivalate in bani si ascunse prin dulapuri prafuite.
povestea are mult mai multe valente, mult mai multe intrigi si un deznodamant absolut frustrant (pentru mine, ca roman, conational cu Ion I. Ion) si infiorator de trist. nu vreau sa dezvalui mai mult din actiunea filmului, e un film pe care trebuie sa-l traiesti "pe viu", sa te lasi purtat de cursul evenimentelor, sa simti, la un moment dat, noduri in gat.
am ras cam mult la filmul asta, adica l-am privit initial cam "la suprafata", am gustat din portia aia pentru omu' care se uita la filme ca sa rada si sa faca misto. si nu trebuia. ma simt vinovata pana si pentru asta. dar o sa-mi indrept greseala si o sa-l revad cu siguranta.
dupa umila mea parere de simplu spectator, consider ca "Medalia de onoare" surclaseaza cu multa gratie si demnitate "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", Eu cand vreau sa fluier, fluier" sau "Politist adjectiv", adica filmele romanesti super-mediatizate si super-premiate (si "Medalia de onoare" are, totusi, premii importante). evident, sunt subiectiva pentru ca ma impresioneaza enorm batranii, intelepciunea lor si povestile lor de viata, iar biografiile astea transpuse pe marele ecran sunt o comoara, o lectie pentru mine.
si un ultim lucru pe care trebuie sa-l reafirm: Victor Rebengiuc este cel mai mare actor roman. punct.

P.S: in unele scene, Ion I. Ion m-a trimis instantaneu cu gandul la Ilie Moromete. (vezi poza 3) da, e oarecum logic, intrucat e acelasi actor, insa parca nu s-au scurs anii peste umerii lui Victor Rebengiuc si exista cumva un fir invizibil care leaga experientele...